RO

Patruzeci și doi. Tată singur. N-aș fi crezut că așa o să-mi definească cineva existența cândva.

În seara aia de noiembrie, în apartamentul nostru din Cluj, mirosea a cozonac și a ceai de ghimbir.

Alina a auzit cheia întorcându-se în broască pe la șase jumate, marți după-amiaza. Nimic neobișnuit

— Tanti Stelă, ia uitați-vă ce rușine! Ce, Andrei n-are bani de inele mai groase? Astea-s subțiri ca

Telefonul a zbârnâit pe noptieră exact când Ioana reușise să adoarmă. A bâjbâit după ecran, cu inima

— Iar ai uitat să cumperi pâine? Vine vecina aia de la doi și-mi spune că te-a văzut intrând cu mâinile-n buzunar.

Andreea stătea cu laptopul pe genunchi și zâmbea ca o copilă. Apartamentul din Brașov, zona Tractorul

— Adina, te rog eu frumos, fără scandal în seara asta. Vin Sorin și Bianca la cină. Stăm liniștiți, vorbim

În seara aia mă târam spre casă după o zi în care patronul ne ținuse până la șapte jumate să refacem

Telefonul Ancăi a vibrat pe măsuța de cafea exact când eu căutam telecomanda televizorului.