RO

Nu o să uit niciodată cum stătea. Un ciobănesc masiv ghemuit lângă grilajul rece al boxei, cu botul sprijinit

Lucram la un centru de îngrijiri paliative de lângă Brașov. Nu eram asistentă, eram voluntar.

Am intrat pe ușă mai devreme cu o zi și am rămas încremenită. Valiza cu rotile mi s-a oprit în mijlocul

Îl porecliseră „Malholicul” de cum se mutase în bloc. Stătea la parter, într-o garsonieră cumpărată pe

Era o joi, pe la mijlocul lui august, când încă mai miroase a tei uscat pe aleile din spatele blocului.

Andrei Munteanu conducea de douăzeci de ani același autobuz pe ruta Brașov–Cheia. Trecea prin pasul montan

Era o zi toridă de iulie, iar aerul condiționat abia făcea față. Mă uitam la ecran: doamna Stela, vecina

Ploaia de noiembrie bătea obsesiv în geamul de la mansarda clinicii veterinare. Doamna Stela, o femeie

Andrei privea radiografia fără să clipească. Lumina rece a ecranului îi sculpta trăsăturile dure, iar

Nici nu-mi mai simțeam tălpile. Mă întorsesem de la cimitirul Bellu pe o burniță cleioasă de noiembrie