În dimineața în care Elena Popescu a aflat că este însărcinată, primul lucru pe care l-a făcut a fost să încuie ușa.
De parcă vestea ar fi putut ieși singură din apartament și ajunge până la fostul ei soț.
Locuia în Brașov, într-un apartament vechi moștenit de la mama ei.
Cu numai o lună înainte divorțase de Mihai, după douăzeci și doi de ani de căsnicie.
Nu divorțaseră din cauza unei amante.
Adevărul era poate și mai dureros.
Mihai îi spusese într-o seară:
— Elena, eu nu mai simt nimic.
Atât.
Douăzeci și doi de ani de viață, reduși la cinci cuvinte.
Când medicul i-a confirmat sarcina, Elena avea cincizeci de ani.
— Este o sarcină cu risc — i-a spus el. — Dar deocamdată totul arată bine.
Elena a ieșit din cabinet ținând ecografia la piept.
În aceeași seară, Mihai a sunat-o.
— Am găsit niște acte de-ale tale. Când vrei să vii după ele?
Elena aproape că i-a spus.
Dar a auzit în vocea lui aceeași răceală.
— Aruncă-le.
Și a închis.
A decis să crească singură copilul.
Numai că viața nu respectă întotdeauna secretele oamenilor.
În luna a opta, Elena a leșinat într-un supermarket.
Ambulanța a venit repede.
O femeie i-a luat telefonul și a sunat primul contact de urgență care apărea pe ecran.
Elena uitase să-l schimbe.
Era Mihai.
Când s-a trezit la spital, el stătea lângă pat.
Avea fața albă.
— De ce nu mi-ai spus?
Elena a întors capul.
— Pentru că tu ai spus că nu mai simți nimic.
Mihai și-a acoperit ochii cu palma.
— Pentru căsnicia noastră, Elena. Nu pentru copilul meu.
— Nu știam dacă îl vei vrea.
— Și ai hotărât tu în locul meu?
Pentru prima dată după divorț, Elena n-a avut răspuns.
Copilul s-a născut prematur două zile mai târziu.
O fetiță de numai două kilograme.
Au numit-o Ana.
Mihai a stat lângă incubator ore întregi.
Într-o noapte, Elena l-a găsit vorbind încet cu fetița:
— Tata a ajuns târziu, puiule. Dar nu mai pleacă.
Elena a început să plângă pe coridor.
Nu pentru că îl mai iubea.
Ci pentru că în acel moment a înțeles ceva dureros:
Divorțul încheiase căsnicia lor.
Dar copilul nu făcea parte din divorț.
Astăzi, Elena și Mihai nu sunt din nou împreună.
Dar Ana are mamă și tată.
Iar Elena spune uneori:
— Am avut dreptul să-mi protejez inima. Dar nu sunt sigură că aveam dreptul să-i ascund copilului jumătate din povestea lui.
Voi ce ați fi făcut în locul ei?
