— Mamă, tata vrea să merg la el în weekend. Mi-a promis că mă duce la meci.
Irina a ridicat privirea de la rufele pe care le împăturea. Andrei avea unsprezece ani și ținea telefonul strâns în palmă, de parcă răspunsul ei ar fi decis tot viitorul lui.
— Alina va fi acolo?
Băiatul a dat din cap.
Sorin locuia acum într-un apartament nou din Brașov, împreună cu Alina. Femeia pentru care plecase după optsprezece ani de căsnicie.
Irina o văzuse doar de două ori. Prima dată, Alina purta o rochie roșie și îi ținea fostul soț de braț. A doua oară venise să-l ia pe Andrei de la școală fără să o anunțe.
Din ziua aceea, Irina nu mai avusese încredere în ea.
— Poți merge — spuse greu. — Dar inhalatorul rămâne tot timpul în buzunarul tău. Și mă suni seara.
Andrei suferea de astm de când era mic. Irina știa fiecare semn: respirația scurtă, tusea uscată, paloarea din jurul buzelor.
Sâmbătă, aproape de miezul nopții, telefonul a sunat.
Era Alina.
— Irina, suntem la Spitalul de Copii.
Irina a simțit că podeaua dispare de sub picioarele ei.
— Ce i-ați făcut?!
La celălalt capăt s-a lăsat o tăcere dureroasă.
— A făcut o criză la stadion. Sorin a intrat în panică. Eu i-am administrat inhalatorul și am chemat imediat ambulanța.
Irina a ajuns la spital cu mâinile tremurând. L-a găsit pe Andrei întins pe pat, cu mască de oxigen. Sorin stătea pe coridor, alb la față.
Alina era lângă copil. Îi ținea mâna.
— Mama a venit — i-a șoptit ea.
Apoi s-a dat imediat la o parte.
Medicul i-a explicat Irinei că reacția rapidă a femeii prevenise o complicație gravă. Alina observase primele simptome înaintea lui Sorin.
— De unde ai știut ce să faci? întrebă Irina.
Alina își coborî privirea.
— Fratele meu a avut astm. A murit la șaisprezece ani, în drum spre spital. De atunci, nu plec nicăieri fără să verific unde sunt ieșirile și numărul de urgență.
Pentru prima dată, Irina nu mai văzu în fața ei femeia care îi luase soțul.
Văzu o soră care pierduse un copil din familie și care refuzase să mai lase o asemenea tragedie să se repete.
Când Andrei a fost externat, Alina i-a întins Irinei inhalatorul.
— Nu vreau să-ți iau locul. Știu că nu am dreptul. Dar cât timp este la noi, voi avea grijă de el.
Irina a luat inhalatorul și, după o clipă, i-a strâns mâna.
— Nu am încredere în Sorin când intră în panică — spuse ea. — Dar în seara asta am avut încredere în tine.
Peste câteva luni, la serbarea școlii, Andrei i-a căutat pe toți trei în sală. Mama, tata și Alina stăteau la câteva scaune distanță.
Băiatul le-a făcut semn să se apropie.
Pentru prima dată, Irina nu s-a opus.
Nu o iertase pe Alina pentru felul în care intrase în viața lor. Dar înțelesese ceva important:
Uneori, femeia pe care o considerăm un pericol poate deveni omul care ne protejează copilul atunci când noi nu suntem acolo.
Tu ți-ai lăsa copilul să petreacă weekendul în casa fostului soț și a noii lui soții?
